Istoricul Institutului
    În urma acceptării propunerilor făcute în anul 1940 de profesorul Ilie Minea, în cadrul Consiliului Profesoral al Facultăţii de Litere şi Filozofie a Universităţii din Iaşi, de transformare a Seminarului de Istorie a Românilor, al cărui director era, într-un Institut de Istorie a Românilor, decanul Facultăţii şi, ulterior, Senatul Universităţii, vor face mai multe demersuri pe lângă Ministerul Educaţiei Naţionale, Cultelor şi Artelor, în cadrul aceluiaşi an şi la începutul anului următor, în sensul aprobării transformării cerute. Ca urmare a acestor solicitări, Ministerul Educaţiei a încuviinţat, la 18 februarie 1941, transformarea Seminarului, condus de Ilie Minea, în Institutul de Istoria Românilor "A. D. Xenopol", pendinte de Facultatea de Litere şi Filozofie a Universităţii din Iaşi.
    Prin aceasta, centrul universitar şi academic Iaşi câştiga un plus de autoritate ştiinţifică, dobândind o instituţie de cercetare istorică, aidoma celorlalte două mari centre universitare, Bucureşti şi Cluj, unde funcţionau de mai multă vreme institute de istorie naţională sau universală.
    Deşi dispunea de mijloace modeste, noul institut, sub conducerea profesorului Ilie Minea (1941-1943), a desfăşurat de la început o intensă activitate de cercetare ştiinţifică, organizând totodată şedinţe periodice de comunicări. În cadrul acestora erau prezentate rezultatele cercetărilor efectuate, în special în domeniul istoriei medii şi moderne româneşti. Pe lângă istorici, la aceste şedinţe au participat şi filologi şi jurişti, precum şi invitaţi din celelalte centre universitare româneşti. Comunicările prezentate au fost publicate parte în paginile "Buletinului Institutului", parte în volumul XVII al revistei "Cercetări Istorice", apărut postum, după moartea lui Ilie Minea. Printr-o generoasă donaţie de carte, peste 4500 de volume provenite din biblioteca personală, Ilie Minea a creat şi înzestrat biblioteca Institutului.
    După decesul întemeietorului, în februarie 1943, conducerea Institutului "Xenopol" a fost preluată de profesorul Alexandru Boldur. În urma stăruinţelor noului director de a obţine un statut distinct pentru instituţia sa, menit să-i asigure o mai bună organizare şi funcţionare, la 25 mai 1943, printr-un decret-lege semnat de mareşalul Antonescu, Institutul de Istoria Românilor "A. D. Xenopol", de pe lângă Facultatea de Litere şi Filozofie, devine "persoană juridică de drept public", sub numele Institutul de Istorie Naţională "A. D. Xenopol", de pe lângă Universitatea din Iaşi, funcţionând sub autoritatea tutelară a Ministerului Culturii Naţionale şi al Cultelor.
    Între altele, specificând scopurile Institutului, legiuitorul preciza că menirea sa era de a contribui "la cercetarea şi studierea trecutului românilor în general şi în special al românilor din est" şi de a face cunoscute rezultatele cercetărilor marelui public. Potrivit prevederilor legii, titularul catedrei de Istoria Românilor de la Universitatea din Iaşi la acea dată, profesorul Boldur, era şi directorul Institutului de Istorie Naţională. Directorul era abilitat să reprezinte interesele instituţiei în faţa justiţiei, a autorităţilor şi a particularilor. Potrivit schemei de organizare şi funcţionare aprobate, în componenţa Institutului intrau pe lângă director, un subdirector, numit ulterior în persoana conferenţiarului Nicolae Corivan, un şef de lucrări, doi asistenţi, un secretar şi un camerist.
    Noul director nota, în noiembrie 1943, faptul că revista "Cercetări Istorice" a răposatului profesor Minea se transforma, odată cu volumul XVIII, într-o publicaţie periodică oficială a Institutului de Istorie Naţională "A. D. Xenopol" din Iaşi şi urma să apară, de acum înainte, cu titlul de "Studii şi Cercetări Istorice". Noua revistă avea rezumate în limbi străine pentru studiile publicate, o rubrică de recenzii şi note bibliografice, precum şi una dedicată vieţii ştiinţifice a Institutului.
    Cu toate greutăţile provocate de împrejurările celui de-al doilea război mondial, ce au condus la evacuarea temporară a Institutului "A. D. Xenopol", în anul 1944, la Alba Iulia, activitatea ştiinţifică desfăşurată în cadrul său nu a fost întreruptă. Rezultatele cercetărilor făcute de Alexandru Boldur, Nicolae Corivan, Dumitru Constantinescu şi Alexandru Andronic au fost publicate în numerele XIX/1946 şi XX/1947 din "Studii şi Cercetări Istorice". Sesizând noile orizonturi politice spre care se îndrepta România la sfârşitul războiului, odată intrată în sfera de influenţă a URSS, profesorul Boldur anunţa în prefaţa din 1946 a revistei Institutului, ca o prioritate a cercetării istorice ieşene, "apropierea între ştiinţa istorică română şi sovietică", schiţând chiar un program de colaborare în acest sens. Acest demers, ca şi cel din anul următor, în care propunea chiar apropierea ştiinţei istorice româneşti de materialismul istoric "de la vecinii noştri", nu a putut salva existenţa Institutului, supus aceloraşi avataruri impuse întregii culturi româneşti, după instaurarea regimului comunist.
    Odată cu reforma învăţământului şi a Academiei Române din 1948, ce a creat, după modelul sovietic, institute de cercetare mari, cu activitate colectivă planificată, desfăşurată în conformitate cu doctrina marxistă a materialismului dialectic şi istoric, Institutul de Istorie Naţională "A. D. Xenopol" îşi încetează existenţa ca instituţie de sine stătătoare şi devine, începând cu anul 1949, secţie a Institutului de Istorie şi Filologie a Academiei R. P. Române - Filiala Iaşi. Activitatea secţiei de istorie s-a desfăşurat sub conducerea prof. univ. dr. Valerian Popovici, în cadrul sectoarelor de istorie medie şi modernă, cărora li s-a adăugat din anul 1953 un sector de istorie veche şi arheologie, iar din 1958 unul de istorie contemporană. În urma unor reorganizări, prin despărţirea de secţia de filologie (azi Institutul de Filologie Română "Alexandru Philippide"), în anul 1964 s-a constituit Institutul de Istorie şi Arheologie, care, din anul următor, şi-a recăpătat numele de "A. D. Xenopol". În anul 1967, în cadrul Institutului s-a înfiinţat un colectiv de istorie universală şi, din acelaşi an, conducerea a fost preluată de prof. univ. dr. Mircea Petrescu-Dîmboviţa.
    Prin crearea, în anul 1970, a Academiei de Ştiinţe Sociale şi Politice a R.S.R., Institutul de Istorie şi Arheologie "A. D. Xenopol", aidoma celorlalte institute similare din ţară, a trecut în subordonarea acesteia, sub raport ştiinţific, dat fiind faptul că noua instituţie academică din Bucureşti a fost creată de regimul comunist cu scopul declarat de a controla şi supraveghea activitatea ştiinţifică desfăşurată de institutele din domeniul ştiinţelor sociale. Sub aspect administrativ, până în anul 1975, Institutul a depins de Filiala din Iaşi a Academiei R.S.R. Odată cu restrângerea de activitate ce a avut loc în acel an, în urma punerii în aplicare a ideilor lui Ceauşescu privitoare la integrarea cercetării ştiinţifice cu "practica social-politică şi învăţământul", Institutul a fost integrat Facultăţii de Istorie şi Filozofie a Universităţii "Al. I. Cuza" din Iaşi. Din acest an şi până la căderea regimului comunist din România, la sfârşitul anului 1989, s-a aflat într-o dublă subordonare, a Academiei de Ştiinţe Sociale şi Politice şi a Ministerului Învăţământului. Sub aspect organizatoric intern, începând din 1981, Institutul a fost reorganizat pe colective de cercetare, corespunzătoare preocupărilor cercetătorilor ieşeni, anume: colectivul de preistorie; arheologie daco-romană; arheologie feudală; metode moderne în arheologie; istorie a evului mediu; istorie modernă; istorie contemporană; istorie a relaţiilor internaţionale; istorie a celui de-al doilea război mondial şi istoria culturii.
    Dacă, într-o primă fază, de început a comunismului în România, activitatea de cercetare a stat sub influenţa puternică a dogmatismului stalinist, de factură rolleriană, ulterior, odată cu sfârşitul anilor cincizeci, cercetarea istorică ieşeană, deşi continuă a fi marcată de ingerinţele politicului, reuşeşte să-şi găsească şi să-şi croiască, treptat, un drum propriu, de o elevată ţinută academică şi ştiinţifică. Rezultatele investigaţiilor ştiinţifice din această perioadă au fost fructificate, atât prin comunicările ţinute de cercetători la diferite manifestări ştiinţifice interne şi externe, cât mai ales, prin publicarea unor studii în cadrul revistei "Studii şi Cercetări Ştiinţifice", iar din 1964 în paginile "Anuarului Institutului de Istorie şi Arheologie A. D. Xenopol", precum şi în cele ale publicaţiei neperiodice "Arheologia Moldovei". Unii cercetători, precum: Mircea Petrescu-Dîmboviţa, Dan Teodor, Nicolae Grigoraş, Dumitru Ciurea, Nicolae Corivan, Ecaterina Negruţi, Dumitru Vitcu, Dumitru Şandru, Gheorghe Buzatu, Leonid Boicu, Veniamin Ciobanu şi Alexandru Zub, au publicat o serie de lucrări de sine stătătoare ce au îmbogăţit istoriografia românească în domeniul istoriei vechi, a celei medievale, moderne şi contemporane, a istoriei relaţiilor internaţionale şi a istoriei culturii. Continuând o mai veche tradiţie, acum a fost iniţiată de un colectiv (Ioan Caproşu, Leon Şimanschi, Nistor Ciocan, Dumitru Agache, Georgeta Ignat), condus la început de prof. univ. dr. Constantin Cihodaru, publicarea integrală a izvoarelor medievale moldoveneşti în prestigioasa colecţie naţională Documenta Romaniae Historica, Seria A, Moldova. Valoarea ştiinţifică a lucrărilor publicate de cercetătorii Institutului "A. D. Xenopol" a fost confirmată şi prin distingerea multora dintre ele (11 din 70 de volume publicate numai în intervalul 1970-1980) cu premiile Academiei Române.
    Schimbările politice survenite în România, odată cu sfârşitul anului 1989, au afectat şi Institutul "A. D. Xenopol". Odată cu dizolvarea Academiei de Ştiinţe Sociale şi Politice a dispărut şi subordonarea faţă de aceasta, iar apoi, la începutul anului 1990, Institutul a ieşit de sub tutela Ministerului Învăţământului, trecând sub egida Academiei Române. La scurt timp, ca efect al frământărilor şi schimbărilor din lumea ştiinţifică românească, dar şi ca urmare a nevoii legitime de specializare resimţite atunci, Secţia de Arheologie s-a constituit în Institutul de Arheologie, iar cea de istorie în Institutul de Istorie "A. D. Xenopol", sub conducerea prof. univ. dr. Alexandru Zub. În anul 1991, colectivul de istorie a celui de-al doilea război mondial, condus de dr. Gheorghe Buzatu, s-a desprins de Institut, formând nucleul Centrului de Studii şi Civilizaţie Europeană. Totodată, pe parcursul ultimelor două decenii, în structura personalului au intervenit o serie de modificări, în urma pensionării unor cercetători, a migrării altora spre alte instituţii, dar şi a angajării unor tineri studioşi capabili a se dedica acestui gen de activitate. Ca urmare a acestor fracţionări, Institutul a rămas să funcţioneze cu cinci colective de cercetare, existente şi în prezent, anume: de istorie a evului mediu; istorie modernă; istorie contemporană; istoria relaţiilor internaţionale şi istoria culturii.
    Din 1990 şi până astăzi, în forma sa cea nouă, eliberat de ingerinţele politicului şi ale doctrinei marxiste, Institutul de Istorie "A. D. Xenopol" a cunoscut o perioadă de dezvoltare consonantă cu exigenţele istoriografiei din lumea vest europeană, modelându-şi din mers vechile programe şi asumând altele noi, mai adecvate spiritului interdisciplinar de care studiul istoriei se lasă pătruns tot mai mult. Totodată, el s-a vrut şi se vrea un aşezământ de cercetare istorică, menit să pună în lucru programe de studiu de o înaltă ţinută academică, ce vizează cercetări de restituţie monografică, de sistematizare şi analiză a faptelor, dar şi de reconstrucţie fragmentară, în ideea de a soluţiona, în conformitate cu exigenţele timpului prezent, problemele de ordin ştiinţific pe care le suscită trecutul românesc. Principalul obiectiv îl constituie cercetarea istoriei românilor, în strânsă conexiune cu evoluţiile istorice europene din imediata noastră proximitate sau din spaţii mai îndepărtate. O atenţie specială este acordată continuării editării izvoarelor medievale, în prestigioasa colecţie naţională Documenta Romaniae Historica, Seria A. Moldova, ce constituie unul din proiectele fundamentale de cercetare ale Academiei Române. La aceasta se adaugă studiile sistematice efectuate de cercetătorii institutului privitoare la structura socială a societăţii româneşti, la evoluţia instituţiilor, a satului şi oraşului medieval moldovenesc, la demografia istorică, la constituirea şi evoluţia statului român modern, la problematica elitelor, a naţionalismului şi a minorităţilor, la politicile culturale sau la istoria totalitarismului şi a rezistenţei anticomuniste, adică trecutul românesc de la începuturile evului mediu şi până în perioada contemporană.
    Pentru realizarea unui schimb permanent de idei între cercetători, în afară de tradiţionalele şedinţe de comunicări bilunare, au fost organizate de institut singur, fie în colaborare cu instituţii academice româneşti sau străine, numeroase manifestări ştiinţifice (numai în intervalul 2003-2007 pot fi consemnate 26 de simpozione, congrese, mese rotunde naţionale şi 24 internaţionale), la care au participat pe lângă istoricii români, numeroşi specialişti în domeniu din străinătate precum: Matei Cazacu, Dennis Deletant, Catherine Durandin, Henry Eaton, François Furret, Harald Heppner, Lucian Herşcovici, Carol Iancu, Victor Karady, Ladis Kristof, Hans-Christian Maner, Paul E. Michelson, Dumitru Nastase, Katherine Verdery, Krista Zach etc.
    În acest interval de timp, rezultatele angajamentelor asumate de membrii Institutului s-au reflectat, atât în participarea la o serie de importante manifestări ştiinţifice interne sau externe (peste o sută de reuniuni ştiinţifice de prestigiu, organizate în ţări precum: Austria, Franţa, Germania, Italia, Republica Moldova, Polonia, S.U.A., Suedia, Ucraina etc.), cât şi în publicarea mai multor volume, precum şi a numeroase studii în paginile publicaţiilor periodice ale Institutului sau ale altor reviste ştiinţifice din ţară şi din străinătate. Totodată, ca urmare a colaborării cu unele universităţi sau instituţii academice din străinătate, unii membri ai Institutului, precum: Alexandru Zub, Mihai-Ştefan Ceauşu, Veniamin Ciobanu, Dumitru Ivănescu, Andi Mihalache, Lucian Nastasă, Flavius Solomon, Cătălin Turliuc, Dumitru Vitcu ş.a., au beneficiat de stagii de documentare în afara ţării, prin intermediul burselor de studii, fapt ce a înlesnit contactul direct cu istoricii străini şi, mai ales, cu cele mai noi rezultate ale istoriografiei vest-europene şi americane, în special, prilejuind totodată posibilitatea de a colabora la unele volume publicate în exterior.
    "Anuarul Institutului de Istorie'A. D. Xenopol'" este principala revistă a Institutului, editată sub auspiciile Academiei Române. Revista a văzut lumina tiparului pentru prima oară în anul 1964, cu titlul "Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie A. D. Xenopol" (AIIAI), iar din 1990 poartă actualul titlul, ca o reflectare a schimbărilor organizatorice produse la nivelul instituţiei. În timp, graţie eforturilor redactorilor săi (Ion Caproşu, Leon Şimanschi, Ştefan S. Gorovei, Vasile Docea, Alexandru Zub ş.a.) şi, mai ales, datorită înaltei ţinute academice a studiilor publicate, "Anuarul" a devenit una din cele mai prestigioase reviste de specialitate din România, a cărei certă notorietate ştiinţifică a dus la o bună apreciere şi peste hotare. Parcurgerea sumarele tomurilor XXVII/1990-XLVI/2009 reliefează marea diversitate tematică a studiilor cuprinse: aspecte culturale, instituţionale şi documentare ale evului mediu, construcţia economică, politică şi socială a modernităţii, demografie istorică, istoria elitelor, dezvoltarea culturii naţionale, românii în relaţiile internaţionale, istoria celui de-al doilea război mondial şi a comunismului românesc, dezbateri legate de teoria istoriei sau de ştiinţele auxiliare, la care se adăugă recenziile şi notele bibliografice, menite toate să contribuie la îmbogăţirea istoriografiei româneşti contemporane.
    Totodată, cu concursul cercetătorilor şi prin eforturile Fundaţiei Academice "A. D. Xenopol", fondată în 1992, cu scopul sprijinirii cercetării ştiinţifice ieşene, s-a reuşit publicarea până acum a 15 tomuri (fiecare conceput tematic) din revista "Xenopoliana. Buletinul Fundaţiei Academice 'A. D. Xenopol'". În intervalul de timp ce s-a scurs până acum, în cadrul Institutului au mai apărut revistele "Arhiva Genealogică", sub redacţia prof. univ. dr. Ştefan S. Gorovei, şi "Studia et Acta Historiae Iudaeorum Romaniae", ultima apărută graţie fructuoaselor strădanii a colegilor prof. univ. dr. Dumitru Vitcu şi, respectiv, prof. univ. dr. Silviu Sanie, de la Institutul de Arheologie.
    Pe langă reviste, instituţia de cercetare istorică ieşeană îngijeşte apariţia unor serii tematice, precum: Biblioteca Fundaţiei Academice "A. D. Xenopol", Bibliotheca Historiae Universalis, Restitutio Historiographica şi Acta et Testimonia. Volumele de autor sau colective editate în cadrul acestor serii, din 1993 şi până azi, cuprind atât contribuţii analitice, cât şi sinteze, menite să repună în circulaţie o serie de figuri ale istoriografiei române, precum Ion Nistor, Ilie Minea, Leonid Boicu ş.a., sau să analizeze anumite aspecte din istoria naţională, ca şi interferenţa acesteia cu istoria universală.
    Prodigioasa activitate de cercetare desfăsurată pe baza criteriilor de performanţă, de calitate a lucrărilor şi de racordare la fluxul istoriografic european depusă de corpul de cercetare al institutului ieşean a condus la obţinerea de acesta, prin concurs de proiecte, a 12 granturi naţionale de la Academia Română şi Ministerul Educaţiei şi Cercetării, numai în intervalul 2003-2008. Toată această activitate meritorie, însumată, a condus la acordarea de către Academia Română, în anul 2000, a titlului de "Centru de excelenţă".
    În intervalul celor aproape două decenii de activitate în cadrul Academiei Române, rezultatele angajamentelor asumate de membrii institutului s-au reflectat, în afară de participarea la o întreagă suită de manifestări ştiinţifice interne sau externe şi în publicarea a câtorva sute de articole şi studii în paginile publicaţiilor periodice proprii, ale altor reviste ştiinţifice de specialitate din ţară şi din străinătate sau ale unor volume colective. Producţia ştiinţifică a Institutului de Istorie "A. D. Xenopol" este completată de cele peste o sută de cărţi de autor, volume colective, ediţii de documente, bibliografii etc., apărute în această perioadă sub semnătura unor cercetători precum: Gabriel Bădărău, Leonid Boicu, Mihai-Ştefan Ceauşu, Veniamin Ciobanu, Dumitru Ivănescu, Andi Mihalache, Lucian Nastasă, Flavius Solomon, Leon Şimanschi, Dumitru Şandru, Cătălin Turliuc, Dumitru Vitcu, Petronel Zahariuc, Alexandru Zub ş.a., fapt ce l-a consacrat drept unul din principalii lideri în domeniul său de cercetare.
    În semn de apreciere a rezultatelor cercetărilor şi a prestigiului câştigat în plan intern şi internaţional, o serie de cercetători au devenit experţi şi membri ai unor organisme naţionale (CNCSIS, CNATDCU, Comisia de istorie a Holocaustului, Comisia prezidenţială de cercetare a crimelor comunismului etc.), au fost cooptaţi ca specialişti în Comisiile mixte de istorie româno-cehă, româno-polonă, româno-ucraineană, Comisia româno-rusă pentru tezaurul României aflat la Moscova sau pentru pregătirea şi organizarea unor expoziţii internaţionale, precum cea de la Viena organizată de Ministerul Afacerilor Externe al României, Arhivele Naţionale ale României şi Arhiva de Stat a Austriei între 4 şi 22 aprilie 2006.
    Pe lângă relaţiile de colaborare şi parteneriat avute cu unele instituţii academice din ţară, Institutul de Istorie "A. D. Xenopol" din Iaşi a dezvoltat pe parcursul timpului o serie de contacte ştiinţifice cu numeroase universităţi de peste hotare, precum Universitatea din Graz şi Viena (Austria), cea din Bielefeld, Freiburg sau Münster (Germania), cu diferite institute, precum Institut National des Langues et Civilisations Orientale (Paris), Österreichische Ost- und Südosteuropa Institut (Viena), Bukowina Institut (Augsburg), Südosteuropa Institut, Institut für Deutsche Geschichte und Kultur Südosteuropas (München), sau cu diferite academii, precum Academia de Ştiinţe a Austriei, a Cehiei, a Poloniei, Academia Europeană de la Otzenhausen sau Academia Româno-Americană de Ştiinţe şi Artă etc., ce au stat la baza participării unor cercetători la unele simpozioane şi colocvii organizate de aceste instituţii academice sau a organizării în comun a unor importante manifestări ştiinţifice internaţionale. Totodată, o serie de cercetători au fost solicitaţi să participe la peste douăzeci de proiecte de cercetare internaţională, finalizate prin publicarea unor cărţi de referinţă în domeniu, precum: Antoine Marès (ed.), Histoire et povoir en Europe médiane, Edition L’Hasmattan, Paris, 1996; Harald Heppner (ed.), Die Rumänen und Europa vom Mittelalter bis zur Gegenwart, Böhlau Verlag, Wien-Köln-Weimar, 1997; Helmut Rumpler, Peter Urbanitsch (ed.), Die Habsburgermonarchie.1848-1918, vol. VII: Verfassung und Parla-mentarismus, 2. Teilband: Die Regionalen Repräsentativkörperschaften, Verlag der Österreichischen Akademie der Wissenschaften, Wien, 2000; Krista Zach (ed.), Migrationen im südöstlichen Mitteleuropa. Auswanderung, Flucht, Deportationen, Exil im 20. Jahrhundert, IKGS Verlag, München 2005 ş.a.
    Drept dovadă a recunoaşterii prestigiului ştiinţific de care s-a bucurat şi se bucură institutul ieşean în rândul instituţiilor academice ale ţării, i s-a conferit dreptul de a fi institut de cercetare abilitat (ICA) să organizeze doctorate în cadrul Academiei Române, fiind nominalizaţi ca îndrumători ştiinţifici: acad. Alexandru Zub, dr. Veniamin Ciobanu, CS I, prof. univ. dr. Dumitru Vitcu, dr. Dumitru Ivănescu, CS I, dr. Mihai-Ştefan Ceauşu, CS I. şi prof. univ. dr. Gheorghe Cliveti. Meritele ştiinţifice dobândite au dus la alegerea prof. univ. dr. Alexandru Zub ca membru al Academiei Române, al Academiei de Istorie (Lisabona) şi al Societăţii de Studii Sud-Est Europene (München), precum şi la decorarea domniei sale cu titlul de "Chevalier de l’Ordre des Arts et des Lettres" şi cu ordinul "Steaua României" în grad de Mare Ofiţer.

Institutul de Istorie "A. D. Xenopol" a fost distins cu Medalia Aniversară „Centenarul Marii Uniri“ acordată prin decret emis de Președinția României în data de 15 noiembrie 2019. Medalia Aniversară a fost acordată „în semn de apreciere pentru efortul depus în vederea păstrării şi promovării memoriei evenimentelor şi participanților la înfăptuirea unităţii naționale şi a statului român modern, contribuind la apărarea şi perpetuarea valorilor în numele cărora s-a înfăptuit Marea Unire“.
    ©Institutul de Istorie "A.D. Xenopol" - Academia Româna, Filiala Iaşi